Eisenstadt, astăzi capitala Burgenlandului, era reşedinţa prinţilor Esterházy şi principala dintre cele Şapte Comunităţi, Sheva Kehillot. Evreii au trăit aici sub protecţia prinţilor încă din secolul al XVII-lea; după o expulzare în 1671, s-au restabilit în 1675 într-un cartier nou pe domeniu, iar un privilegiu din 1690 a acordat comunităţii autoguvernare în schimbul unor taxe anuale.
Din anii 1780, familia Wolf a fost prima care a vândut vinul cuşer din Eisenstadt în regiuni fără vii proprii. Firma, cunoscută mai târziu ca Leopold Wolf's Söhne, lega vinurile din vestul Ungariei de Viena şi le exporta în Boemia, Moravia, Silezia, sudul Germaniei şi Polonia rusească, devenind cea mai importantă afacere de acest fel din ţinuturile habsburgice.
În 1901, Sándor Wolf şi fratele său au preluat afacerea. Pivniţele se întindeau sub mai multe clădiri ale oraşului şi găzduiau peste o mie de butoaie. Wolf era şi colecţionar: muzeul său privat de arheologie, artă şi patrimoniu evreiesc a stat la baza Muzeului Regional al Burgenlandului, din care casa Wolf face parte şi azi.
În 1938, imediat după Anschluss, evreii din Burgenland au fost expulzaţi, iar circa 250 de ani de autonomie comunitară au luat sfârşit. Wolf a fost arestat de Gestapo, obligat să cedeze averea şi colecţia, şi a fugit prin Italia la Haifa, unde a murit în 1946. Într-o scrisoare din 1945 descria firma sa de 150 de ani ca distrusă. Din cei 441 de evrei din Eisenstadt, 245 au supravieţuit războiului.
Povestea arată de ce avea nevoie comerţul cu vin cuşer cu mult înainte de certificarea modernă: o sursă sigură de vin făcut sub supraveghere evreiască şi clienţi în locuri fără vii proprii. Ambele condiţii definesc şi azi economia unui ciclu cuşer.
UrmătorulVinul sacramental şi prohibiţia americană